Ajutorarea copiilor – Cuviosul Paisie Aghioritul

În casă este absolut necesar să existe o atmosferă de dragoste şi pace. De fiecare dată când copilul va primi în familie puţină dragoste, dar la un moment dat va aluneca puţin, se va întoarce, deoarece va vedea că nu poate afla dragoste în altă parte, ci numai făţărnicie. Dar atunci când îşi va aduce aminte de scenele urâte din familie, certuri şi neînţelegeri, cum îl va trage inima să se mai întoarcă?

– Părinte, ce trebuie să facă părinţii atunci când copilul pleacă de acasă?

– Să încerce să păstreze o cât de mică legătură cu el, astfel încât atunci când îşî va reveni, să se poată întoarce acasă. Să-i vorbească cu bunătate, să-i creeze probleme de conştiinţă pentru a-l ajuta. Dacă, de pildă, copilul umblă noaptea, atunci mama lui să-i spună: „Copilaşul meu, ascultă-mă puţin! Dacă tu ai fi fost în locul meu şi copiii tăi s-ar fi întors acasă noaptea târziu, nu te-ai fi neliniştit?”.

Chiar şi cea mai gravă cădere a copiilor nu trebuie să-i ducă la deznădejde pe părinţi, pentru că în vremurile noastre păcatul a devenit la modă. Să aibă întotdeauna în vedere şi următorul lucru: copiii din ziua de azi vor avea şi unele circumstanţe atenuante pentru neorânduielile pe care le fac. Nota şapte la purtare din vremea de astăzi are valoarea lui zece, lui „foarte bine” din vremea noastră. Fireşte, părinţii vor încerca să-i ajute pe copiii lor, însă fără a se nelinişti peste măsură, deoarece mai târziu le va veni mintea la cap. Acum se poate ca ei să nu-şi dea seama de ceea ce este bine, pentru că mintea lor nu s-a maturizat încă, ci le este tulbure. Nu au limpezimea minţii pentru a distinge primejdia prin care trec şi vătămarea ireparabilă pe care o pot suferi.

Este bine ca părinţii să arate copilului lor că se mâhnesc pentru neorânduielile pe care le face şi să se roage pentru el, iar nu să-l zorească. Rugăciunea care se face cu durere aduce rezultate eficiente. Dacă şi după aceasta copilul va face vreo greşeală gravă, atunci părinţii să intervină, dar cu grijă. Însă de nu este serioasă, să o treacă puţin cu vederea, pentru a nu-l irita pe copil şi astfel să-i înrăutăţească situaţia sa, îndepărtându-l cu totul de ei. Să se roage lui Hristos şi Maicii Domnului să-l ocrotească.

Rugăciunea părinţilor, dar mai ales a mamei, deoarece se face din inimă şi cu durere, este repede auzită. Atunci când eram în Schitul Ivirului, a venit la mine un tânăr. Era plecat de la părinţi şi umbla prin Halkidiki. Aici s-a lipit de un grup de închinători care veneau în Sfântul Munte şi astfel a venit şi el împreună cu aceia. Era ateu, hulitor şi foarte obraznic. Avea o inteligenţă diavolească şi nu credea în nimic. Îi înjura pe toţi, mici şi mari. L-am luat cu binişorul şi l-am adus cât de cât pe calea cea bună. L-am şi tuns chiar, pentru că avea părul lung. „Ascultă, îi spun, ai o mamă binecuvântată. Rugăciunile ei te-au adus aici”. „Da, Părinte, îmi spune acela. Umblam prin Halkidiki şi nici eu nu mi-am dat seama cum am ajuns aici”. „Dacă va afla mama ta că ai venit aici în Sfântul Munte şi te va mai vedea şi tuns, foarte mult se va bucura”. „Dar de unde ştii, Părinte? Într-adevăr, se va bucura mult mama mea atunci când mă va vedea aşa schimbat”. Dumnezeu l-a împins când dintr-o parte, când din alta până ce l-a adus la „meşter”. Câtă rugăciune trebuie să fi făcut sărmana lui mamă!

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Cuvinte duhovnicești vol. IV, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 112

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *