Cat de mult iubeşte Dumnezeu lumea?

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică (Ioan III, 16)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin!

Iubiţi credincioşi,

Acest verset cuprinde înţelepciunea întregii Sfintei Scripturi, nu există o sinteză mai bună decât aceste cuvinte. Sfântul Apostol si Evanghelist Ioan evidenţiază:  dragostea absolută a lui Dumnezeu pentru omenire, unicitatea si dumnezeirea Mântuitorului, jertfa lui Hristos, credinţa -condiţia pentru primirea mântuirii şi existenţa vieţii veşnice.

Dragostea absolută a lui Dumnezeu pentru omenire este foarte importantă pentru fiecare dintre noi. Nimeni nu ne iubeşte desăvârşit, decât numai Dumnezeu. El este în fiecare ceas alături de noi, chiar şi atunci când noi suntem în rătăcire şi în păcate, El tot ne vorbeşte prin lucrurile care ni se întâmplă şi ne cheamă la credinţă. Atunci când suntem pe drumul cel bun al credinţei, Dumnezeu umple cu har si cu Duh Sfânt sufletele noastre, atunci când suntem pe calea desăvârşirii, El ne dăruieşte pacea şi iubirea, astfel încât ajungem să ne simţim împliniţi, nu mai avem nevoie de nimic altceva. Uneori omul trece prin momente ale vieţii în care se simte mai singur, mai puţin iubit, neînţeles de semeni – şi asta se întâmplă întrucât asteaptă iubire din partea semenilor.

Sigur că da, este foarte frumoasă armonia iubiri între oameni, dar nimeni nu va reuşi să ne înţeleagă, nimeni nu va ştii ce este în sufletul nostru, nimeni nu va putea să mângaie inima noastră, să steargă lacrima, să alunge durerea precum o face Dumnezeu. Deasemenea si Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi sfinţii şi îngerul păzitor sunt grabnici ajutători. Fiecare om care trăieşte, care a primit viaţa, trăieşte din dragostea lui Dumnezeu.  Suferinţele, boala, necazul sunt efecte ale necredinţei, ale păcatului. Acestea sunt semnalele de alarmă că trebuie să fim mai buni, că ne-am depărtat de la cuvântul lui Dumnezeu şi nu am ascultat legea Lui. Acestea sunt lăsate pentru a ne apropia de credinţă, pentru a medita la sufletele noastre şi astfel să ne redescoperim, să ne cunoastem pe noi înşine, să ne apropiem de Dumnezeu.

Cine îşi poate da fiul să moară din dragoste pentru un om, cine poate face asta? Dumnezeu, nefiind om, a întrupat pe Fiul, L-a dat să primească moartea, nefiind vinovat de moarte, pentru a răscumpăra neamul omenesc din păcatul strămoşesc, pentru a redobândi posibilitatea ca omul să ajungă în Rai.

Acest verset atestă foarte clar că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, singurul Lui Fiu. Dumnezeu este Unul în fiinţă, dar întreit în persoană: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Orice om care crede în Hristos va avea viaţă veşnică. Credinţa ca să fie adevărată trebuie validată de fapte, credinţa fără fapte este moartă, faptele împreună cu credinţa sunt cheia vieţii veşnice.

Viaţa veşnică este scopul fiecăruia dintre noi. Nu suntem pe acest pământ ca să strângem averi, ca să dobândim faimă, ca să zidim case, ci suntem pe acest pământ ca să ne unim cu Hristos prin credintă şi fapte bune, prin sfânta Împărtăşanie, prin sfintele Taine, prin sfintele slujbe, să fim mădulare vii a Bisericii pe care Hristos a zidit-o şi pe care nici societatea rătăcită, nici porţile iadului nu o vor birui.

Tot omul cel ce îşi pune nădejdea în Dumnezeu, nu se va ruşina, mereu va fi ajutat, va primi pacea, înţelepciunea şi mângâierea lui Dumnezeu, culminând cu viaţa veşnică. Domnul nostru Iisus Hristos este începătura învierii celor adormiţi.

Aşadar iubiţi credincioşi, să purtăm cu noi bucuria, căci bucuria este semnul prezenţei Duhului Sfânt, să purtăm cu noi dragostea căci prin aceasta vom fi fericiţi, să preţuim milostenia, întrucât milostenia ne curăţeşte de păcate, să ne mărturisim şi să primim iertarea şi curăţia sufletelor noastre, să ne sfinţim casele prin faptele noastre şi prin şfeştanie, să ne respectăm semenii, să dăruim, să ne împărtăşim, să ne smerim , să ne smerim, să ne smerim, să alegem pacea şi să dăruim dragoste, în fiecare zi să mulţumim pentru ziua ce am primit-o în dar, să nu ne lipsească rugăciunea, celor care ne fac răul să le facem bine – căci doar aşa vom putea să nu fim vătămaţi de răul ce îl au asupra noastră, să ştim că dacă pe acest pământ Dumnezeu a fost batjocorit şi răstignit şi noi vom suferi necinste din partea necredincioşilor, căci nu se poate să fie sluga, adică noi, mai mare decât stăpânul, Hristos. Să avem pururea în mintea noastră predica de pe munte, fericirile, şi să ne aducem aminte mereu de acest verset de Aur al Sfintei Scripturi.

Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri şi a preacuratei Tale Maici, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pre noi, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

 

 

 

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *