Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele când sunt de fata; iar în dos nu-i bârfeste – Sfântul Antonie cel Mare

      Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele când sunt de fata; iar în dos nu-i bârfeste. Dar nici celor ce încearca sa-i graiasca de rau nu le îngaduie. (Sfântul Antonie cel Mare – Filocalia )

Să privim iubiţi credincioşi cât de otrăvitoare este bârfa, să fugim de ea, este ca veninul şarpelui. Desemenea omul certăreţ, care mustră pe aproapele nu este bineplăcut nici oamenilor, nici Domnului. Sfânta Scriptură spune : certa-va dreptul cu milă şi cu îndurare, iar sfinţii apostoli ne îndeamnă să dojenim pe cei ce trăiesc în fărădelege, dar această dojană şi această mustrare trebuiesc să fie cu dragoste, cu vorbă blândă, cu milă, cuvintele trebuiesc alese cu înţelepciune, ca cel ce primeşte îndreptarea să simtă dragoste şi bunătate şi să se folosească de cuvânt, nicidecum mânie, răutate, invidie, prigoană, judecată sau bârfă – toate aceste căi de manifestare a violenţei verbale şi sufleteşti trebuiesc eliminate din viaţa noastră pentru ca ele sunt cuţite înfipte în noi înşine şi în semenii nostri, iar încetul cu încetul duc la moartea duhovnicească. (Pr. Petrică Ginerica).

       În cuvântari orice asprime sa lipseasca. Pentru ca sfiala si neprihanirea stiu sa înfrumuseteze pe oamenii cu judecata mai mult decât pe fecioare, caci mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumina care învaluie sufletul, cum învaluie soarele trupul. 

        Nestatornicii si nepriceputii sa nu ispiteasca pe cei întelepti. Iar cel întelept este barbatul ce place lui Dumnezeu, care vorbeste putine si pe cele de trebuinta si placute lui Dumnezeu.

        Când afli pe unul gâlcevindu-se si luptându-se împotriva adevarului si a lucrului vadit, pune capat gâlcevii, parasind pe unul ca acela, fiindca si-a împietrit cu totul mintea. Caci precum apa cea rea strica vinul, cu vrajba strica pe cei virtuosi cu viata si cu socotinta.

         Nu cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele dupa alegerea cu voia. Nu e pacat a mânca, ci a mânca nemultumind, fara cuviinta si fara înfrânare. Caci esti dator sa tii trupul în viata, însa fara nici un gând rau. Nu e pacat a privi curat, ci a privi cu pizma, cu mândrie. Nu e pacat neînfrânarea limbii la multumire si rugaciune, dar e pacat la vorbire de rau. E pacat sa nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri si rapiri. Si asa fiecare din madularele noastre pacatuieste, când din sloboda alegere lucreaza cele rele în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu. Sfântul Antonie cel Mare – Filocalia

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *