Predică la pilda talanţilor – Pr. Petrică Ginerica

În numele Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt!

Această pildă este strâns legată de pilda celor zece fecioare. Prin Intermediul acestor doua pilde Mântuitorul ne face să înţelegem mai bine cum putem intra în Impărăţia Cerurilor.  În cap xxv de la Matei versetul 14, 19 Hristos explică:  Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa…După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Omul despre care vorbeste Mântuitorul este chiar El, Fiul lui Dumnezeu, care odată cu întruparea răstignirea şi învierea Sa lasă moştenire Bisericii darurile Duhului Sfânt, sfintele taine, iar la o vreme, va veni şi va cere socoteală pentru cum am întrebuinţat noi şi cum am rodit harul lui Dumnezeu.

Dacă ne botezăm, ne cununăm, primim mirungerea, maslul, spovedania şi împărtăşania suntem cu adevărat bogaţi întrucât suntem plini de darurile lui Hristos, dar dacă nu vom face si faptele de iubire faţă de aproapele : imbrăcarea celor goi, cercetarea celor bolnavi, hrănirea flămânzilor, vizitarea celor privaţi de libertare, adăparea celor însetaţi, dacă nu vom face şi acestea ne vom regăsi în postura de a primii talanţii credintei fără să îi înmulţim, fără să facem faptele iubirii, vom fi ca acela care îngroapăm talantul primit, întrucât ne aflăm în insensibilitate şi indiferenţă faţă de semenul nostru aflat în suferinţă , iar nemiluirea acestuia este echivalentul părăsirii si abandonării lui Hristos.

Nu este suficient să ne botezăm, să mergem odată pe an la Biserică, să luam lumină de Sf Paşti şi să considerăm că avem credinţa în sufletul nostru şi Dumnezeu ne va primi. Cei ce gândesc acestea sunt înselaţi de vrăjmaşul, căci nu au nimic dacă au botezul şi dacă trăiesc precum păgânii, nu au nimic dacă zic că au credinţa în sufletul lor, dar ignoră sfintele taine lăsate în biserică pentru mântuirea noastră. Iubiţi credincioşi, nu avem nimic dacă nu facem faptele credinţei şi faptele iubirii faţă de aproapele.

Talanţii pe care îi primim sunt şi darurile native cu care suntem înzestraţi fiecare dintre noi. Ni se va cere socoteala dacă priceperea ce am primit-o în această viaţă am folosit-o în folosul nostru şi al semenilor noştri sau dacă am abandonat-o în noi, prin lenevire sau deznădejde sau nepăsare, îngropând astfel talantul priceperii cu care am fost înzestraţi.

Nu există soartă, predestinaţie, destin, horoscoape- fiecare suntem responsabili dacă alegem să înmulţim talantul sau alegem să-l îngropăm. Noi trăim viaţa conform alegerilor noastre, spre osândire sau spre mântuire, iar conform alegerilor noastre vor veni şi urmările atât în viaţa această şi desăvârşit la judecata particulară şi universală. Există povidenţă divină, adică purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care, cât timp suntem în viaţă, prin mângâieri sau mustrări, prin intervenţia divină, ne ghidează pe drumul cel bun. Cu toate acestea responsabilitatea alegerilor ne aparţine. Atâţia fii rătăciţi se pierd fiind surzi şi orbi lucrării providenţiale ale dumnezeirii si deasemenea mulţime de credincioşi mărturisesc cum providenţa lui Dumnezeu le veghează paşii şi îi învaţă cele bune şi de folos vieţii şi sufletelor.

Să auzim cu toţii cei ce trudim pentru binele nostru şi al acestei lumi glasul Mântuitorului, grăind către fiecare dintre noi:  Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău.

Pentru rugăciunile sfinţilor părinţi şi ale Preacuratei Tale Maici, Doamne Iisuse Hristoare, miluieşte-ne pre noi! Acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Pr. Petrică Ginerica

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *