Predică la duminica Înfricosătoarei Judecăţi – Pr. Petrică Ginerica

                                   PREDICA LA DUMINICA INFRICOSĂTOAREI JUDECĂŢI

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh! Amin!

Iubiti credinciosi, astazi cinstim Duminica Infricosatei Judecati, aceasta sfanta zi vine sa ne aminteasca ca intreaga omenire se va infatisa in fata Tronului Imparatului Lumii si fiecare dintre noi vom fi judecati pentru faptele noastre, cei ce se vor gasi vrednici de cinstire se vor bucura de dragostea lui Dumnezeu si Imparatia Cerurilor, iar cei ce au nesocotit aceasta viata, traind-o fara responsabilitatea si fara pocainta vor primi vesnica osanda.

Fratilor intru Hristos, privim in jurul nostru si vedem ca vine o vreme in care toate dau socoteala daca sunt bune sau rele, orice pom din livada este cercetat de stapanul livadei si daca este bun ramane si daca este rau este taiat, vedem in jurul nostru pe gospodarul ce strange recolta pamantului iar ce este bun pune in hambarele sale si ceea ce este rau arde si arunca, ne amintim pe Mantuitorul cum trei ani a trecut pe langa un smochin, si in nici un an nu a facut rod iar apoi a poruncit, zicand: Taie-l. La ce sa mai cuprinda pamantul degeaba?. Daca natura inconjuratoare este pusa in fata unei judecati cu atat mai mult si omul va avea parte de aceasta judecata spre osanda sau spre mantuire.

Sa ne amintim de marturia sfantului evanghelist Luca, care in capitolul 13, versetul 1 relateaza macelul lui Pilat si reactia Mantuitorului: În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Iisus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.,,Credeţi voi“, le -a răspuns Iisus, ,,că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i -a omorît, credeţi că au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

Aceasta sfanta Duminica ne pregateste pentru cea mai importanta zi a omenirii, ziua Parusiei sau Ziua Judecatii Universale, cea in care va trebui ca toate faptele sa fie facute cunoscute si sa ne primim rasplata ostenelilor noastre. Unii ne ostenim spre viata si simtim bucuria si frumusetea celor viitoare inca din aceasta viata, iar altii se ostenesc spre moarte, iar aceeia ce se ostenesc spre pierzare simt tulburarea, ratacirea si osanda inca din aceasta viata.

Acum 2014 ani, Hristos a venit smerit, nascandu se intr o iesle, a umblat descult, a suferit pe acest pamant umilinta pacatosilor, dar precum nici o cirta din lege nu va trece, asemenea nici pamantul acesta nu va avea odihna pana ce nu va vedea venirea Mantuitorului intru Slava Sa, iar cea de-a doua Sa venire va fi una glorioasa, va fi insotit de puterile ceresti, iar aceea se va numi ziua dreptatii.

Fiecare generatie anterioara si-a trait viata sub aceeasi miza, de a fi sau nu oameni buni, casele lor au pierit, avutiile sau risipit, in urma au ramas doar sufletele lor in asteptarea Parusiei. Noi cum ne vom infatisa in ziua Dreptatii, cand faptele noastre vor fi puse pe masa, fara nici o perdea, fara nici un ascunzis, clare si limpezi cum ne vom simti? Vrednici sau rusinati? Singuri vom sti daca meritam Imparatia sau osanda. Acum e vremea noastra , rasaritul zilei de astazi este darul lui Dumnezeu care ne cheama intru Imparatia Sa, fiecare zi pe care o traim nu ne este data spre desfranare, nici spre strangerea averilor, ci spre desavarsirea fiintei noastre, spre inteleptirea duhului nostru, spre a invata sa iubim, caci in dragoste sunt cuprinse toate, avand cheia dragostei vom putea deschide orice usa, si cele de pe pamantul acesta, unele ale suferintei, altele ale umilintei, altele ale rabdarii si usa judecatii si usa Imparatiei vesnice, toate se vor deschide prin cheia dragostei.

Ne vom intreba cand va fi ziua judecatii? Nimeni nu stie, decat numai Tatal Ceresc. Un sfant parinte, Ioan, spunea ca daca oamenii ar stii ziua aceea ar astepta sa moara, fara sa mai faca nimic, lucru pe care Dumnezeu nu il ingaduie, noi fiecare zi a noastra trebuie sa o traim intru nadejdea invierii si nu intru spaima mortii.

Cu toate acestea iubiti credinciosi, Hristos ne-a lasat noua 7 semne ce se vor implini pana la Parusie , dintre care trebuie sa recunoastem ca multe s-au implinit, altele se petrec chiar acum si altele urmeaza sa se implineasca.

Acestea sunt:

1) Predicarea Evangheliei la toate popoarele (Matei 24, 14);

2. Convertirea poporului iudeu la crestinism (Matei 24, 10 si 12);

3. Caderea multora de la credinta, amagiti de prooroci mincinosi(Matei 24, 4);

4.Inmultirea razboaielor si a vestilor despre razboaie (Matei 24, 67); Mari catastrofe in natura (Matei 24, 7 si 29);

5. Venirea lui Enoh si Ilie (Apocalipsa 19, 1);

6. Aparitia lui Antihrist (II Tesaloniceni 2, 3-11; I Ioan 2, 18), care va savarsi impreuna cu apostolii sai mincinosi tot felul de semne ca sa amageasca pe oameni. (Matei 24, 5 si 11);

7. Aratarea pe cer a “semnului Fiului omului” (Matei 24, 30), adica a crucii.

Sfantul Evanghelist Matei, relateaza aceasta sfanta Evanghelie in capitolul XXV, versetele 31-46. In versetele 32-33 ni se spune: Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga

Intradevar, la Judecata va veni intreaga omenire, toate neamurile pamantului si nu va conta ca unul a fost evreu, altul samaritean, unul roman, altul rom, altul neamt sau francez sau chinez, vor fi doar 2 popoare: cel al lui Hristos, poporul lui Dumnezeu, omenirea cea buna si poporul lui belzebul. Atunci Satan si multimea de discipoli ce l-au urmat vor primi judecata lui Hristos, iar poporul lui Dumnezeu va primi mantuirea lui Hristos.

Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.(Matei 34-40)

Asadar, iubiti credinciosi, ni se spune foarte clar pe ce criteriu se va face aceasta judecata, cel al iubiri, caci cel ce arata mila si dragoste fata de semenii sai, va pazi si poruncile Domnului. Fapta cea buna este la indemana fiecaruia dintre noi. Sa nu ne inselam, gandind ca daca suntem indiferenti de semeni si nu facem rau la nimeni ne vom mantui, cum sa ne mantuim cand pe Hristos il lasam flamand, insetat, parasit, infrigurat, bolnav sau abandonat, caci in fiecare seaman de al nostru se afla Hristos, chipul sau este in fiecare dintre noi, caci noi suntem suflare din suflarea lui Dumnezeu.

Vechiul Testament spune: “Cel ce are mila de sarman imprumuta Domnului si El ii va rasplati fapta lui cea buna.” (Pilde 19:17).

Sfântul Prooroc David ne invata : “Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.” referindu-se aici, chiar atat la ziua in care vom avea nevoie de ajutor, intrucat Hristos va intinde catre noi mana Sa ci si la ziua Judecatii.

Sfantul Isac Sirul spune: “Nimic nu poate apropia inima mea așa de mult de Dumnezeu, ca milostenia.”

Iar Sfantul Efrem Sirul ne reaminteste : Lauda creştinilor este primirea străinilor şi milostivirea. Lauda şi mântuirea creştinilor este că, totdeauna, la masa lor, săracii şi sărmanii şi străinii să mănânce împreună cu ei, iar din casa lor Hristos niciodată nu va lipsi.

Parintele Arsenie Boca, evidentiaza participarea la sfanta liturghie cu atitudinea din societate din perspectiva milosteniei, astfel: “Fără milostenie însăși rugăciunea e fără rod. Cu ce nădejde te vei ruga lui Dumnezeu, când tu însuți nu asculți rugăciunile oamenilor ce sunt asemenea ție? Cum vei cere împreună cu credincioșii din Biserică: “Dă Doamne!” – când tu însuți nu dai săracilor, deși poți să dai? Cu ce gură vei spune: “Auzi-mă, Doamne!” când tu însuți nu-l auzi pe cel sărac, sau mai adevărat pe Hristos, Care strigă spre tine prin sărac?”

Sfantul Nicolae Velimirovici ne invata: Domnul ne incearca inimile noastre prin cei care cauta ajutorul nostru. Domnul nu foloseste nimic pentru El de la noi: El nu are nevoie de nimic. Cel care a facut painea nu poate flamanzi, nici Cel care a facut apa nu poate inseta. Cel care imbraca intreaga Sa zidire nu poate fi gol, nici Cel care este izvorul sanatatii nu poate fi bolnav, nici Cel care este Domnul domnilor nu poate fi lipsit de libertate. Dar El cauta ca noi sa facem milostenie, pentru ca, in felul acesta, sa ne inmuiem si sa ne innobilam inimile. In atotputernicia Sa, Dumnezeu poate intr-o clipa sa-i faca pe toti oamenii bogati si indestulati, imbracati si multumiti. Dar El ii lasa pe oameni sa cunoasca foamea si setea, boala, suferinta si saracia pentru doua pricini: mai intai, pentru ca cei care rabda aceste lucruri, isi inmoaie si isi innobileaza inimile si se vor intoarce la Dumnezeu, slavindu-L cu credinta si rugaciune; si in al doilea rand, pentru ca omul poate suferi pentru altii, se poate smeri pentru altii si poate ajunge la intelegerea fratietatii si unitatii tuturor oamenilor de pe pamant, prin Dumnezeul Cel viu, Ziditorul si Facatorul a toate cate se afla pe pamant. Domnul doreste sa avem mila – mila mai presus de orice. Deoarece El stie ca mila este calea prin care se poate reface credinta in Dumnezeu, nadejdea in Dumnezeu si dragostea pentru Dumnezeu.

In versetele 41-46, Sfantul Evanghelist Matei continua: Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

Asadar, observam iubiti credinciosi caci nu este foarte complicat ca un om sa ajunga intre capre, in turma lui belzebul, e suficient sa nu aiba urechi sa auda suspinul aproapelui, este suficient sa nu aiba ochi sa vada lacrima celui in suferinta, este suficient sa se uite doar la el si sa isi dezvolte propriul ego, este suficient sa se creada centrul lumii si sa nu ii pese de cel de langa el. Nu trebuie sa depuna eforturi peste masura, sa ajunga mare hot, sau mare ucigas, sau mare desfranat, e suficient sa fie mare egoist si fara de dragoste, iar prin aceasta si-a pierdut sufletul sau.

Deasemenea sa nu creada cineva, ca daca va avea felurite patimi sau va face diverse nelegiuri, suficient ii va fi sa faca o milostentie si s-a mantuit. Pocainta este absolut necesara fata de orice fapta rea, dar pocainta si rugaciunea trebuiesc insotite si de milostenie.

Tot Mantuitorul nostru ne invata despre judecata si urmatorul aspect: “Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura.”

Uneori suntem ispitit iubiti credinciosi sa judecam, dar sa ne tamaduim impreuna de aceasta tendinta rea a firii si sa culegem doctoriile tamaduitoare din intelepciunea sfintilor parinti.

Sfatul Ioan Scararul ne ajuta invatandu-ne: Vei începe să te ferești a-i osândi pe cei ce păcătuiesc, dacă îţi vei aduce aminte că Iuda a fost în adunarea ucenicilor lui Hristos, iar tâlharul – în numărul ucigaşilor; dar într-o singură clipă s-a petrecut minunata schimbare. Intradevar, asa este, azi cel mai mare pacatos poate deveni sfantul de maine, precum Zaheu sau Maria Magdalena sau Maria Egipteanca sau Ciprian. Tot acestia, sunt si nadejdea celor asupriti de patimi, viata e o lupta, in care binele si raul se bat pentru sufletele noastre, trebuie sa luptam si sa invingem, in orice ipostaza ne vom afla.

Sfantul Apostol Pavel ne invata cum sa ne purtam cu cel slab in credinta: Pe cel slab în credinţă primiţi-l fără să-i judecaţi gândurile . Multi dintre noi, cand vedem un om fara credinta sau cu putina credinta sau ratacit, il privim poate cu dispret sau poate cu ocara, dar Hristos nu a facut aceasta si nu se cuvine sa facem nici noi, Hristos a indreptat pe cel lipsit de credinta si mangaiat pe cel ratacit in patimi, ridicandu-i din greutatea in care se aflau.

Foarte ziditor un sfant recent zilelor noastre Sofronie Saharov ne invata: “Având gânduri bune pentru ceilalți, veți putea vedea în orice persoană pe care o veți întâlni o ființă scumpă. În schimb, având gânduri urâte, fața voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relațiile și vă vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decât suferințele și dragostea pentru frați.”

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *