Predică la Sfinţii Trei Ierarhi – Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur

                                          Predica la Sarbatoarea Sfintilor Trei Ierarhi:

                                 Vasile Cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur

Pe acesti trei luminători mai mari ai dumnezeirii cei întreit strălucitoare, pe cei ce luminează lumea cu razele dumnezeieştilor învăţături, pe râurile înţelepciunii cele cu miere curgătoare care adapă toată făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu, pe Marele Vasile şi de Dumnezeu cuvântătorul Grigorie, împreună cu slăvitul Ioan, cel cu limba şi cu cuvintele de aur, toţi cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne cu cântări să-i cinstim; că aceştia Treimii pururea se roagă pentru noi. (Troparul Sfintilor Trei Ierarhi)

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh!

Iubiti credinciosi, Sfanta Biserica cinsteste astazi pe cei mai mari teologi, pe sfintii Vasile, Grigore si Ioan. Sfintele slujbe, cartile de invatatura ortodoxa si intreaga teologie se bucura de existenta si participarea acestor trei mari colosi ai credintei.

Cand, omul inca din cele mai fragede varste duce o lupta acerba cu pacatul, cand firea omeneasca inainteaza atat de greu in desavarsire, cand vrajmasul tulbura atat de usor pe fiecare dintre noi, cand vedem lupta binelui si a raului, privim cu mandrie la acesti trei mari luceferi ai credintei. Lumina lor straluceste peste veacuri peste sufletele noastre, ajutandu-ne prin Sfintele Liturghii, rugaciunile cele ziditoare, cartile de invatatura si intreaga lor activitate in cinstea si slujirea Ortodoxiei.

Asa cum vedem si din troparul sfintilor, lumina acestor sfinti a venit din talcuirea sfintelor scripturi si din daruirea intelepciunii credintei neamului omenesc.

Temelia urcusului duhovnicesc al acestor mari sfinti a fost studierea sfintelor scripturi si implinirea acestora prin propriile fapte.

Mantuitorul-Insusi ne spune ca ratacim, intrucat nu cercetam scripturile.

Sfantul Iustin Popovici sublinieaza cat de importanta este cultura in desavarsire: “Exista o anume identitate între sfinţenie şi luminare. În realitate, cultura înseamnă luminare, luminare prin sfinţenia în Duhul Sfânt, Care este purtatorul sfinţeniei şi al lumii şi al cunoştinţei. Şi, întrucât sunt sfinţiţi şi luminaţi de Duhul Sfânt, sfinţii sunt şi adevaraţi invăţători şi pedagogi.”

In zilele noastre, iubiti credinciosi, acordam tot mai putina importanta culturii, cartilor sfinte si sfintelor scripturi. In secolul informatiei, omenirea isi diversifica atat de mult activitatile incat sufletul este lasat la urma. Este o inclinatie generala la care suntem expusi cu totii. Acum cand avem atat de usor acces la bogatia scrierilor sfintilor parinti, acum cand avem libertatea de a ne bucura de cultura, o lasam si o ingropam undeva in subsolul prioritatilor noastre.

Constatam cu tristete cum crestinul nostru uita de sfintele acatiste, punand inaintea acestora presa si multitudinea revistelor mondene. Constatam cum sfintele scripturi, izvorul acesta al nemuririi, sunt lasate deoparte, crestinul preocupandu si timpul liber cu televizorul, cu show urile tv, cu emisiunile de divertisment. Vietile Sfintilor sunt inlocuite cu filmele si cinematografia. Acestea toate duc la secularizarea sufletelor noastre. Aceste toate activitati ne rapesc desavarsirea, ne infunda in mediocritate, ne orbesc de orice tel profesional si spiritual.

Astfel, bunul simt, rusinea, milostenia, dragostea sunt inlocuite de vulgaritate, agresivitate, indiferenta si avaritie. Degradarea vietii morale afecteaza mai intai societatea, iar apoi si familia. Fara luminarea Duhului Sfant, fara participarea la sfintele slujbe, lipsiti de cuvintele de invatatura si de citirea vietilor sfintilor, omul ajunge sa rataceasca, sa fie o frunza in bataia vantului, neavand o baza solida morala, se pierde atat de usor.

De aceea, fratilor intru Hristos, trebuie, fara nici o ezitare, sa tinem cu ravna de citirea scripturilor si a invataturilor sfintilor parinti, indiferent de indemnul acestei societati, noi trebuie sa ramanem pe calea care a mantuit si a sfintit pe parintii si pe stramosii nostri.

Sa vedem, iubiti credinciosi, cum s-au ostenit acesti trei mai sfinti in aceasta viata si ce au lasat in urma lor.

Sfintii trei ierarhi mai sunt numiti si stalpi ai Ortodoxiei, mari dascali sau mari luminatori.

Privind peste secolul in care acestia au vietuit vom vedea crestinismul aflat in primele lui veacuri.

Sfantul Ioan Gura de Aur avea sa se nasca in cetatea Antiohiei, in anul 354, la cativa zeci de ani de la edictul de la Milan din 313. Acest declaratie imperiala apartine Sfantului Constantin cel Mare si prin aceasta toate religiile deveneau legale in Imperiul Roman, inclusiv crestinismul.

Odata cu incetarea persecutiilor, crestinismul devine mai intai religie tolerata si apoi religie dominanta, ocrotita si favorizata oficial de Stat, ca religie preferata a marii majoritati a locuitorilor imperiului roman.

Sfantul Ioan s-a nascut din părinții Secundus, mare dregător militar, care a murit la scurt timp după nașterea sa, si Antusa, descendentă dintr-o bogată familie creștină. Mama sfantului Ioan, ramasa vaduva la numai 20 ani, ea s-a dedicat cu ravna si perseverenta educatiei fiului ei, renuntând la recasatorie.

De aceea, iubiti credinciosi, privind la exemplul mamei, sfantul Ioan Gura de Aur, spunea adesea: dati-mi mame crestine si va voi da sfinti. Iata, cat de esential este rolul mamei.

In copilarie si adolescenta a primit educatia crestina de la mama sa, iar educatia clasică a primit-o de la retorul Libaniu si de la filosoful Andragatiu. A studiat si dreptul.

Antusa, mama sfantului Ioan, trece la Domnul in anul 374, iar in acel an Ioan, hotarat de a ajunge un ascet intru Hristos, se retrage in munti, unde traieste 4 ani sub ascultarea unui parinte batran, apoi inca 2 ani vietuieste singur intr o pestera.

Sfantul Ioan se intoarce in Antiohia in 380, fiind hirotonit diacon de Episcopul Meletie. Timp de 6 ani, cat este diacon, lucreaza la tratatul despre preotie, o adevarata capodopera a literaturii patristice.

Redam un fragment din tratatul despre preotie, tratat ce va ramane in teologie ca ghid duhovnicesc al slujitorilor lui Hristos. Când preotul invoca Sfântul Duh şi săvârşeşte jertfă cea prea înfricoşată, când el stă în continuă atingere cu Stăpânul obştesc al tuturor, spune-mi, în ce rang îl vom aşeza? Câtă curăţie şi câtă evlavie vom cere de la el? Gândeşte-te, ce mâini trebuie să fie acelea care săvârşesc aceste lucruri, ce limbă trebuie să fie aceea care rosteşte acele cuvinte? Cât de curat şi de sfânt trebuie să fie sufletul care primeşte un aşa de mare Duh? În acele momente, îngerii asistă pe preot şi întreaga ceată a puterilor cereşti strigă cu voce tare, iar locul din jurul jertfelnicului se umple spre cinstea Celui Ce stă aşezat” (Despre preoţie, cartea VI, 4).

Sf. Ioan a fost preotit de episcopul Flavian in 386 si a primit misiunea de predicator. Geniul si arta sa oratorica sporeste credinta acelui veac si a tuturor generatiilor urmatoare. El predica nu numai în biserica mare a cetatii ci în toate bisericile din Antiohia si din imprejurimi.

In 397, sfantul Ioan este numit arhiepiscop al Constatinopolului, dupa moartea episcopului Nectarie.

Ca si arhiepiscop, are o importanta activitate reformatoare, fiind foarte aspru cu pacatul, indemnand poporul la o vietuire desavarsita.

In anul 407, pe 14 septembrie trece la Domnul rostind ultimele sale cuvinte: Slava Domnului pentru toate.

Sfantul Ioan Gura de Aur, supranumit si corifeul exegetilor a alcatuit peste 550 de omilii asupra Vechiului si a Noului Testament. A avut 238 de scrisori alcatuite pentru principalele cetati crestine ale vremii. Opera sfantului Ioan se regaseste cuprinsa in 18 volume, in editia Migne.

Sfantul Ioan Hrisostom, cum mai este numit, a alcatuit si cea mai importanta slujba a Ortodoxiei, Sfanta Liturghie, slujba pe care am savarsit-o si noi astazi.

Al doilea sfant al zilei de astazi, sfântul Grigorie de Nazianz , numit si Teologul, s-a născut în jurul anului 330, în Arianz, lângă Capadocia. Primele studii le-a făcut în familie. În Capadocia studiază gramatica până la vârsta de 12 ani, iar între 350-358 este prezent pentru studii la Atena. A fost hirotonit preot de tatăl său şi episcop de către Sfântul Vasile cel Mare. Legase o prietenie atât de strânsă cu Sfântul Vasile cel Mare, încât se spunea despre ei că „sunt două trupuri, însă un singur suflet”. Numele de ”Teologul” îl primeşte după susţinerea celor cinci Cuvântări teologice în anul 380, la Constantinopol, în Biserica ”Învierii”.

Sfântul Grigorie de Nazianz a prezidat cel de-al II-lea Sinod ecumenic din anul 381.

Despre infatisarea sfantului putem aminti ca avea un ochi bolnav, fiind lovit de cineva, cand vorbea în Constantinopol despre Sfânta Treime… Arienii aruncau cu pietre în el, acesta nu se apăra, mergea şi vorbea în cinstea Sfintei Treimi. O minte extrem de ageră şi în acelaşi timp o fire blajină, o fire duioasă, o fire foarte sensibilă. Sfântul Grigorie a fost şi un mare poet, a scris peste unsprezece mii de versuri. Viaţa lui toată e scrisă în versuri . Este caracterizat ca avand o fire de poet, de filozof şi de adânc teolog.

Sfântul Grigorie Teologul cere spre bătrâneţe de la împăratul Teodosie cel Mare să trăiască retras, în linişte. S-a spus despre el că mai întâi a citit, apoi a vorbit şi abia apoi a scris. A trecut la cele veşnice pe 25 ianuarie în anul 389/390.

Nu cel din urma, Sfântul Vasile cel Mare cu o deosebita contributie in organizarea bisericii si a monahismului, episcop al Cezareii Capadociei, s-a născut în jurul anului 329. A studiat cu retori şi filosofi celebri în Cezareea Palestinei, Constantinopol şi Atena. Avea o statură înaltă, era slab şi negricios la faţă, cu o barbă mare, neagră. A alcatuit Sfântă Liturghie, slujba ce se savarseste de 10 ori pe an: în primele cinci duminici ale Postului Mare, în Joia Patimilor, în ajunul Sfintelor Paşti, al Crăciunului şi a Bobotezei, şi pe 1 ianuarie, ziua de pomenire a Sfântului Vasile.

Sfantul Vasile a făcut incursiuni în Mesopotamia, Şiria, Palestina şi Egipt pentru a cunoaşte modul în care vieţuiau călugării în singurătate. El i-a adunat pe aceştia în locuri organizate, stabilind şi o rânduială pentru acest mod de vieţuire. În anul 358 pune temelia primei comunităţi de obşte, pe malul raului Isis, lângă Neocezareea. Aici redactează împreună cu Sfântul Grigorie, Filocalia, o colecţie de texte din scrierile lui Origen. Tot acum, concepe Regulile monahale mari şi mici.

În Cezareea Capadociei a înfiinţat instituţii de asistenţă socială cunoscute sub numele de Vasiliade, cum ar fi: azile, case pentru reeducarea fetelor decăzute, spitale pentru leproşi etc.

Sfântul Vasile cel Mare a luptat împotriva celor care negau dumnezeirea lui Hristos şi a celor care tăgăduiau dumnezeirea Sfântului Duh. A trecut la cele veşnice pe 1 ianuarie, în anul 379.

Acesti trei sfinti si ierarhi au fost prieteni intre ei, s-au ajutat , s-au sprijinit reciproc si impreuna au trudit pentru credinta intru Hristos si pentru mantuirea sufletelor noastre.

Iubiti credinciosi, sa pretuim si sa cinstim cu totii pe acesti mari invatati ai bisericii, pe acesti mari sfinti, in fata carora au cazut toate ratacirile ereticilor, sa laudam pe cei ce au luminat adevarul credintei in veacul lor si in veacurile ce au venit dupa ei, pana in zilele noastre. Sa invatam inimile noastre sa fie ravnitoare celor sfinte, asemenea acestor trei mai ierarhi Vasile, Grigore si Ioan.

Pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne, pre noi. Amin!

Părintele Petrică Ginerica

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *