Predică la Duminica Sfântului Grigorie Palama – Pr. Petrică Ginerica

                         PREDICA LA DUMINICA SFANTULUI GRIGORIE PALAMA

Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla… Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale (Ioan X, 9,11)

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh!

Iubiti credinciosi, astazi Biserica Ortodoxa a randuit ca in cea de-a doua duminica din post sa cinstim viata, activitatea si invatatura Sfantului Grigore Palama,si desemenea a randuint si citirea a doua pericope evanghelice, Marcu II, 1-12 unde ne este relatata vindecarea slabanogului din Capernaum, si Ioan X, 9-16 in care Mantuitorul ne vorbeste despre Pastorul cel Bun si oile sale.

Fratilor intru Hristos, postul este o lupta pentru despatimirea sufletului, este urcusul nostru pe muntele Taborului , urcus prin care urmarim sa ajungem sa vedem lumina cea necreata a lui Dumnezeu, lumina care ni se descopera partial in viata aceasta si desavarsit odata cu ridicarea sufletelor noastre la cer.

Sfantul Grigore Palama este icoana ortodoxiei, acesta reusind prin viata lui sa fie un exemplu desavarsit de traire crestineasca, luptand pentru adevarul credintei si urmand rugaciunea pentru a se curati spre vederea lumini celei necreate.

Sfantul Grigore a trait in anii 1296-1359. Nascut in Constantinopol, in vremea imparatului Andronic al II-lea Paleologul. Tatal sau a fost demnitar la curtea imparatului si un apropiat al lui Andronic. Dumnezeu prin iconomia Sa a randuit ca Grigore sa ramana orfan de tata la o varsta frageda, dar sa se bucure de purtarea de grija a imparatului, care i-a devenit tutore, acordandu i astfel toata atentia pentru a primi o educatie foarte buna. Grigore a cunoscut pe mari invatati ai vremii respective, dovedindu se un tanar foarte eminent. Inca din adolescenta sa, Grigore nu a fost multumit deplin de intelepciunea cartilor, sufletul sau dorea sa cunoasca mai mult, mai desavarsit pe Hristos si intelepciunea vieti, iar ca urmare a acestei dorinte a ales ca la varsta de 20 de ani sa mearga la sfantul Munte Athos, retragandu se pe plaiurile sfintilor parinti si alegand sa se nevoiasca in acest loc sub ascultarea parintilor athoniti. Aici ajunge sa vada lumina cea necreata in chip duhovnicesc, ajungand la aceasta prin isihie, adica prin rugaciunea neintrerupta, prin practicarea rugaciunii mintii. Aceasta rugaciune urmeaza indemnul Mantuitorului de a ne ruga neincetat, fiind denumita si rugaciunea inimii.

Sfantul Grigore Palama sustine ca aceasta rugaciune trebuie sa fie ravnita de orice crestin, fie monah, fie mirean, fie in lume, fie in pustie, indiferent de ocupatia sa, crestinul este indemnat sa isi uneasca trupul cu sufletul, respiratia cu cugetul in Iisus Hristos, invatandu-si inima sa se roage astfel: Cand inspira sa rosteasca in sine Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iar cand expira sa zica intru sine miluieste-ma pre mine pacatosul. Aceasta este o rugaciune tainica, fiind facuta cu mintea si cu inima. Prin rugaciune neincetata ajungem sa fim cu adevarat bogati, sa castigam harul lui Dumnezeu, sa ne desavasim, iar pentru aceasta nu trebuie sa avem decat ravna, vointa si cuget bun. Toate problemele vietii si uneltirile vrajmasului se topesc inaintea rugaciunii inimii.

Sfantul Ioan Carpatiul marturiseste ca atunci cand crestinul rosteste rugaciunea inimii Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pre mine pacatosul. , Mantuitorul ii raspunde tainic Fiule, iertate sa-ti fie pacatele.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca oricat de pacatosi am fi noi, rugaciunea aceasta ne curateste si restabileste sanatatea sufleteasca.

Pe Sfantul Ignatiu din Antiohia, cand l-au luat ca sa fie sfasiat de fiare salbatice si el avea neincetat pe buze numele lui Iisus, paganii l-au întrebat de ce rosteste intr-una acest nume. Sfantul a raspuns ca are numele lui Iisus Hristos scris în inima si ca marturiseste cu gura ceea ce este intotdeauna in inima lui.

Sfantul Teofan Zavoratul ne indeamna astfel: Fa-ti obiceiul de a rosti aceste cuvinte având mintea în inima, “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine.” Si aceasta rugaciune, dupa ce ai învatat sa o folosesti cum trebuie, sau mai bine zis când se întipareste în inima ta, te va duce la scopul pe care-l doresti: Iti va uni mintea cu inima, îti va linisti framantarea gandurilor si iti va da puterea de a stapani miscarile sufletului tau.

Sfantul Hesychius spune ca dupa ce ne-am curatat si unit mintile prin rugaciunea lui Iisus, gândurile noastre înoata ca niste delfini într-o mare linistita.

Din cartea Pelerinul Rus, extragem trairea unui ascet al lui Hristos care marturisea astfel: Când m-am rugat în inima, totul mi-a parut încântator si frumos. Copacii, iarba, pasarile, aerul si lumina pareau a-mi spune ca exista de dragul omului, ca marturisesc dragostea lui Dumnezeu pentru om, ca toate se roaga si-I cânta Lui lauda.

Sfantul Grigore Palama pentru osteneala si ravna sa deosebita pentru credinta ortodoxa a fost binecuvantat sa pastoreasca cetatea Tesalonicului, fiind arhiepiscop a acestei regiuni.

Iubiti credinciosi, Sfantul Grigore este un leu neinfricat al dreptei credinte, in vremea sa luptandu-se sa apere credinta de eretici. Un mare eretic al acelei vremi era calugarul Varlaam. Acest calugar a smintit pe multi invatand ca intelepciunea si iluminarea lui Dumnezeu se castiga doar prin ratiune, prin studiu, iar rugaciunea nu foloseste cu nimic iluminarii sufletului, condamnand pe isihasti. Lui Varlaam i s-au alaturat calugarul bulgar Akyndinos, precum si Patriarhul Ioan XIV Kalekas.

Sfantul Grigore a combatut pe Varlaam si pe cei ce s-au inselat cu acesta, aparand dreapta credinta in doua sinoade, in fiecare dintre acestea castigand disputa pentru credinta. In primul sinod, din 1341 de la Constantinopol, Sfantul a ingenucheat pe Varlaam, facandu l sa isi ceara iertare public. Grigore a reusit sa explice ca rugaciunea este calea de sfintenie, de luminare, de dobandire a intelepciunii. Admite ca studiul ajuta pentru sporirea duhovniceasca, dar fara rugaciune ramane doar teorie, studiul nefiind aducator de har. Rugaciunea este intrerupatorul luminii celei necreate, iar energia este prezenta Duhului Sfant. Precum rugaciunea Mantuitorului pe muntele Taborului a adus lumina necreata la fel si rugaciunea noastra personala aduce iluminarea Duhului Sfant.

Sfantul Vasile cel Mare a fost si invatat si rugator si a ajuns la desavarsire, dar si Sfantul Antonie cel Mare este un sfant de referinta pentru Biserica, si acesta nu cunostea nici scrierea, nici citirea dar se ostenea intru isihie, iluminarea o dobandea prin rugaciune.

Sfantul Isaac Sirul (sec.VII) ne cere fiecaruia dintre noi, spunand: “Fii in pace in inima ta si cerul si pamantul vor fi in pace cu tine. Straduieste-te sa intri in vistieria dinauntrul tau si vei vedea comoara cea cereasca; caci una sunt si aceeasi si, intrand in una, le contempli pe amandoua. Scara imparatiei lui Dumnezeu este in tine, ascunsa in sufletul tau. Adanceste-te in tine insuti, departe de pacat, si vei gasi scara pe care vei putea sa te inalti.”

Uneltirile ereticilor au continuat, Sfantul Grigore suferind intemnitare patru ani, datorita smintelilor acestora.

A avut loc un al doilea sinod, in 1351, in Vlaherne, prin care au fost din nou recunoscute corectitudinea invataturilor Sfantului Grigore.

Sfantul a compus Tomul Aghiorit prin care raspundea tuturor tulburarilor lui Varlaam.

Într-una din călătoriile sale la Constantinopol pe o corabie bizantină, a căzut în mâinile turcilor. Chiar în captivitate, Sf. Grigorie a predicat atât prizonierilor creștini cât și răpitorilor săi musulmani. Hagarenii au fost uimiți de înțelepciunea cuvântului său, dar musulmanii nu au putut suporta acestea și l-au bătut, ba chiar l-ar fi omorât cu plăcere dacă n-ar fi nădăjduit într-o răscumpărare mare. La un an, Sf. Grigorie a fost răscumpărat și s-a întors la Tesalonic.

Sf. Grigorie a făcut multe minuni în cei trei ani dinaintea morții sale, vindecând mulți bolnavi. În ajunul morții sale, Sf. Ioan gura de Aur i-a apărut într-o viziune, adresându-i cuvintele: “Spre înălțimi! Spre înălțimi!” Sf. Grigorie Palama a adormit întru Domnul in ziua de14 noiembrie 1359.

Astazi, iubiti credinciosi, am ascultat si pericopa Evanghelica referitoare la vindecarea slabanogului din Capernaum. Marcu II, 1-12.

Observam aici, indrazneala slabanogului care a cerut sa fie dus in fata Mantuitorului cu nadejdea vindecarii. Deasemenea iubiti credinciosi, observam si ajutorul semenilor, care s-au oferit al purta pe brate si a-i oferi ajutorul spre a aduce pe slabanog in fata Mantuitorului.

Ambele stari, indrazneala slabanogului cat si ajutorul semenilor trebuie sa fie stari care sa le sporim si noi intru sufletele noastre, caci, in zilele acestea multi dintre noi suntem slabanogi sufleteste, avem parte de o intreaga societate slabanogita duhovniceste. Atat societatea, cat si noi fiecare imparte ca membrii a societatii, trebuie sa avem indrazneala de a ne arunca in bratele lui Hristos asa cum suntem, cu slabiciunile noastre, cu neputintele noastre, sa ne rugam urmand indemnul Sfantului Grigore si astfel vom primi vindecarea si restabilirea sanatatii. Ajutorul semenilor nu trebuie sa ne lipseasca, caci lucrand doar pentru noi va fi cu neputinta sa ne mantuim, prin milostenie vom primi milostenie, prin ajutorul care il vom da, vom primi ajutor la randul nostru si spor in toate cele ce le vom face. Mai fericit este a da decât a lua (Fapte 20, 35)

Indrazneala slabanogului vine din credinta Sa, de aceea si Hristos ne indeamna Indrazniti, eu am biruit lumea .

Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! La aceste cuvinte ale Mantuitorului, carturarii huleau neintelegand in intunacimea invataturilor lor harul si dumnezeirea lui Hristos. Atunci Mantuitorul a mustrat pe carturari intrebandu-i ce este mai usor a spune iertate sunt pacatele sau a spune Ia-ti patul tau si umbla? Si indata a spus slabanogului sa se scoale, sa ia patul sau si umble.

Mantuitorul a venit sa daruiasca iertarea pacatelor, dar pentru necredinta noastra a facut si minuni, ca noi sa vedem puterea lui, ca noi sa intelegem ca Dumnezeu este atotputernic, ca noi sa intelegem ca pacatul ne slabanogeste iar credinta si pocainta ne restabileste sanatatea sufleteasca.

In cea de a doua pericopa Evanghelica de astazi, in Ioan X, 9-16. In acest urcus duhovnicesc al Postului Sfintelor Pasti si in nevointele noastre pentru curatarea patimilor, Biserica a randuit sa ne aducem aminte ca fiecare zi din viata noastra e vegheata de Pastorul cel Bun. Atunci cand facem cele bune, ne priveste cu drag, iar cand facem cele rele, vine intru ajutorul nostru, ne arata ca suntem pe drumul gresit si ne indruma spre pajistea neprihanirii si a despatimirii.

Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla .Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă ,Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.

Pasunea este mantuirea, iar aceasta se dobandeste prin urmarea Pastorului, adica prin urmarea lui Hristos. Oare cum va putea o oaie sa nu se rataceasca, sa nu fie sfasiata de lupii cei salbatici, decat daca va urma Pastorului.

Suntem fericiti iubiti credinciosi, ca stapanul acestei lumi este Dumnezeu, greutatile vin din pricina ca ne abatem de la turma lui Hristos, greutatile vin ca ne afundam prin lastarisuri si prin prapastii pierzatoare, gandind ca putem gasi ceva mai bun decat pasunea, dar nu facem decat sa ne ranim, decat sa ne amagim si sa ne osandim, dar cu toate acestea suntem fericiti ca alaturi de noi este Pastorul cel Bun, el isi pune sufletul Sau pentru viata noastra, se rastigneste si inviaza ca noi sa fim rascumparati si sa primim iertarea prin taina sfintei spovedanii.

Sa ne veselim, sa ne bucuram, sa ungem chipurile noastre cu untdelemn si tainic sa postim, caci prin post vom castiga putere duhovniceasca. Sa ne rugam, caci prin rugaciune vom primi iluminarea Duhului Sfant. Sa urmam sfantului Grigore Palama si sa gustam din adevarata dulceata cea a chemarii numelui lui Hristos, sa ne impodobim cu adevarata bogatie cea a rugaciunii inimii.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pre noi pacatosii! Si acum si pururea si in veci vecilor Amin!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *