12 pilde despre om si Dumnezeu

A fost odata ca niciodata un ucenic care îl întreba pe maestrul sau: “Care este lucrul ce ma separa de adevar ?”

Maestrul ii spuse: “Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le.ai inteles, nu te opri din a medita asupra lor pana ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.

Prima poveste:

A fost odata ca niciodata o picatura într.un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc inlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.

A doua poveste:

“Vreau sa fiu libera”, spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat.o la suprafata.

“Vreau sa fiu libera”, spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu.iglasul o aseza într.un nor.

“Vreau sa fiu libera”, spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

“Nici o picatura nu are nici o valoare”, spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

“Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi.am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul”, spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:

“Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean”, spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

“Oh, ce.mi pasa mie de Ocean”, spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care.si regreta soarta. La urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

“Prin puterea cu care am fost investita”, spuse picatura din Ocean, “prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:

“Tu te afli in mijlocul iubirii mele”, îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A douasprezecea poveste:

“Daca as putea cuprinde”, gandi o picatura, “fiecare picatura cu dragostea mea, atunci as deveni Oceanul.”

Cum gandi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si, desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa.si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Ucenicull il intreba pe maestrul sau:

“A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?”

Si maestrul ii spuse ultima sa poveste:

“Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare si, deodata, Oceanul ii spuse:

“Tu si cu mine, noi suntem una.”

Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.

Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

“Afla, astfel, ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce.l iubesc si ca.i primeste in maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”

“Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?” Intreba ucenicul.

Maestrul rase din toata inima: “O picatura nu poate deveni atat de murdara incat oceanul sa nu o poata curata”.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *