Predică la Duminica Rusaliilor – Pr. Petrică Ginerica

      Predică la Duminica Rusaliilor

     Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei .Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa…. Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele; aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci.Şi minuni vor face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum .Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită .Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”. (FAPTE II, 1-21)

   In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh!

   Iubiti credinciosi,

   Astazi Duhul Sfant curata toata suflarea omeneasca ce cheama numele lui, astazi Duhul vietii vesnice se revarsa asupra noastra.

   Textul scripturistisc pe care l-am rostit mai devreme este in stransa legatura cu Sfanta Evanghelie de astazi.

   Inainte sa fie rastignit, Mantuitorul fiind in mijlocul credinciosilor fagaduia pogorarea Duhului Sfant, astfel: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.

   Dupa rastignirea Mantuitorului, intreaga suflare crestina era speriata, se temea, se intreba ce va face acum cand Propovaduitorul ei a fost omorat, cum vor ramane cu fagaduintele de credinta. Dar, teama crestinilor avea sa fie risipita doar in 3 zile, odata cu Invierea lui Hristos. Timp de 40 de zile, Hristos s-a aratat crestinilor, a mancat si a baut impreuna cu ei, le-a vorbit, i-a invatat, le-a facut fagaduinte, dupa care s-a ridicat la Cer, implinindu Si astfel misiunea de rascumparare a firii omenesti.

   Iubiti credinciosi, la cincizeci de zile de la Invierea Mantuitorului, Dumnezeu Tatal randuieste sa ne trimita ajutorul Mangaietorului, Acesta pogorandu – Se peste Apostoli, implinind astfel proorociile din vechiul testament si fagaduinta Mantuitorului. Astazi are loc botezul crestin despre care vorbea si Sfantul Ioan Botezatorul: Eu va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine, Caruia eu nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc; (Matei XI,3)

   Intradevar, la cincizecime Duhul Sfant s-a pogorat in limbi de foc asupra noastra, ca din noi sa curga rauri de apa vie, adica noi sa devenim vase pline de credinta, faclii ce vom lumina prin trairea cea duhovniceasca si ne vom mantui prin chemarea numelui lui Hristos.

   De la pacatul stramosesc, firea omeneasca a fost lipsita de Duhul Sfant. Pacatul acela avea sa ne lase in umbra, in suferinta, in prigonire, in ratacire, in intuneric. Dar Dumnezeu, care toate le-a miluit prin iubirea Sa cea mare, nu S-a indurat sa murim in pacat si a venit sa recastige sufletele noastre. Oare ce putea sa ne elibereze din mainile tiranului? Oare ce putea sa ne mai salveze, caci mancand din marul ispitei eram condamnati la moartea cea vesnica. Ce putea face omul? Nici o jertfa, nici un animal si nici o viata omeneasca nu ar fi rascumparat neascultarea din gradina Raiului, caci cu totii eram vinovati si datori sa murim. Singurul ramas Viu, Singurul care era fara de pacat si era in afara mortii era si este Dumnezeu. El atunci s-a intrupat prin persoana Fiului si a suferit moarte, fara de pacat fiind, iar prin moartea Sa a coborat in iad si a golit iadul de sufletele celor ce erau chinuite de atata vreme, prin moartea Sa a inviat intreg neamul omenesc. Acum, astazi, acest neam omenesc, aceasta coroana a creatiunii care suntem noi, am fost imbracati in haine de sarbatoare, sufletele noastre au primit lumina cea necreeata, lumina cea nematerialnica, astazi la Cincizecime, prin pogorarea Duhului Sfant am fost impodobiti cu haine de sarbatoare, pline de lumina si stralucitoare.

   Am auzit cu totii cantarea “Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat”. Astazi ne-am imbracat in Hristos, prin darul Duhului Sfant!

   Dar oare, iubiti credinciosi, tot omul a primit azi pe Duhul Sfant? Oare, fiecare suflare este astazi cufundata in lumina necreeata? Nu! Caci pe drumul nostru spre casa, unii degrab ne vom mahni cand vom vedea semeni de ai nostri pierduti inca in intuneric. Ne vom spune, in sinea noastra, pe buna dreptate, ei de ce nu vor?, ei de ce ratacesc?, pentru ce prefera patima si ratacirea? si pentru ce renunta la adevarata bogatie, adevarata dulceata si adevarata fericire? Aceasta este datorita noastra, prin preotia universala, sa le descoperim, si acestora raurile de apa vie ce curg din noi.

   Nu este suficient doar sa te nasti pentru a primi pe Duhul Sfant, ci trebuie sa chemi numele lui Dumnezeu, sa primesti Sfantul Botez. Vom spune: dar ei nu sunt botezati si totusi si goi sufleteste? Asa este! Sfantul Botez ne curata de pacatul stramosesc, ne umple de Duhul Sfant, ne face demni de a ne uni cu Hristos prin Sfanta Impartasanie, dar nu ne garanteaza ca vom ramane intru Duhul Sfant toata viata noastra. Garantia aceasta poate fi data doar de pocainta. Doar cel ce isi va omori in fiecare zi patima si slabiciunea, doar acela poate primi Duhul lui Dumnezeu. Nu toti cei care ne aflam in Biserica pastram cu noi aceasta lumina. Nu toti care suntem in Biserica ne bucuram de Duhul cel Sfant. Caci Duhul Sfant nu se pogoara asupra celuia care nu este impacat cu aproapele Sau, asupra celuia ce traieste in vrajmasie, ci asupra caruia traieste in pocainta, in pace si in iubire. Si unii primim, ne reinoim sufletele cu har mare astazi, dar apoi ne intoarcem in lume si facem cele ale lumii si ne amagim, intr o zi fiind cu Hristos si in alta zi cu Belzebul. Cei caldicei nu vor putea sa biruiasca ispita si pacatul. Pentru aceasta e nevoie sa fim puternici, statornici iar sufletul nostru sa fiarba cu focul dragostei apa cea vie, iar aceasta apa vie este credinta noastra intru Hristos, sa nu o lasam sa se raceasca niciodata, prin milostenie, metanii, rugaciuni si sfinte impartasanii sa o fierbem, sa devenim vase fierbinti ale mantuirii.

   Cu siguranta iubitilor, fiecare ne rastignim sufletele prin pacate, dar sa nu uitam sa ne pocaim, sa nu uitam sa ne marturisim, sa nu uitam sa luptam, sa vedem intru noi un progres permanent, ca pana vom pleca din aceasta viata sa fim desavarsiti. Sa nu amanam pocainta noastra, sa nu amanam trairea cea curata, caci prin amanare doar ne amagim, stiind ce trebuie sa facem, dar nefacand niciodata. Sa ne invatam sa lucram la noi insine astazi. Imi dau seama ca sunt certat cu vreun seaman, sa nu zic ca voi face pace maine, caci maine se va transforma intr-o luna sau un an, timp pe care nu stiu daca il voi mai avea. Imi dau seama ca sufar de patima betiei, sau de patima desfranarii sau a clevetirii, sau traiesc intr -o necinste prin care indepartez de la mine pe Duhul Sfant, astazi trebuie sa ma pocaiesc, astazi trebuie sa ma indrept.

Doar asa iubiti credinciosi putem pastra in noi Harul.

Sa vedem, ce cuvinte de folos au Cuviosii si Sfintii Parinti pentru noi astazi:

   Credința îl duce pe om la frică. Ce frică? Frica de păcat! Omul se teme să nu-L supere pe Dumnezeu. Cel ce se teme se smerește. Și smeritul are pe Duhul Sfânt în el.” Cuviosul Filothei Zervakos 1884 – 1980

   Observam din cuvantul parintelui Filothei cum subliniaza importanta fricii, caci frica este inceputul intelepciunii, si prin ea ne despatimim, prin frica de a nu supara pe Dumnezeu, ne pastram departe de pacat.

   Să-ți scrii pe inimă: cine se înstrăinează de Sfintele Taine, acela este fără har, adică nu Îl are pe Duhul Sfânt. Iar cine nu Îl are pe Duhul Sfânt, acela nu este al lui Hristos.” Sfantul Teofan Zăvorâtul 1815 – 1891

   Nu este suficient doar sa crezi ca exista Dumnezeu, si te amagesti, ca daca ii recunosti existenta dumnezeirii, esti credincios. Este foarte gresit. Doar cinstind sfintele taine, doar prin marturisire, prin Sfanta impartasanie te cureti si te unesti cu Hristos si esti credincios. Nu ai o familie daca nu ai binecuvantarea lui Dumnezeu. Astazi tot mai multi oameni traiesc necununati, multi au si copii, anii au trecut, mai intampina cate o greutate, nu mai par asa de tineri, si traiesc necununati, dar in afara familiei crestine, in afara binecuvantarii lui Hristos. Cei care putem, sa ii ajutam, sa ii indemnam sa primeasca sfintele taine. Sa ii cununam, sa ii botezam, caci acestea sunt cele mai mari milostenii ce le putem face semenilor nostri. Ce este mai mare decat a duce pe seamanul tau la Hristos prin taina sfintei cununii, sau a increstina un om, sa stii ca i l-ai daruit pe Hristos. Ce dar poti face mai mare, decat pe Hristos, iar nasii daruiesc pe Hristos finilor sai. Multi veti spune ca pentru a cununa trebuiesc multi bani, sau pentru a te cununa trebuie sa fii intru anume fel. Singurul lucru care este de trebuinta este dragostea de a fi cu Hristos si de a darui pe Hristos.

   “Domnul nostru, Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, aseamănă viaţa noastră cu un bâlci (târg, piaţă) şi fapta vieţii noastre pe pământ o numeşte negustorie, spunându-ne tuturor: Cumpăraţi până voi veni, răscumpăraţi vremea, că zilele rele sunt. Câştigaţi adică timpul pentru dobândirea bunurilor cereşti, cu ajutorul lucrurilor pământeşti. Şi mărfurile pământeşti sunt faptele bune săvârşite pentru dragostea lui Hristos şi care ne procură harul întrutot Sfântului Duh.” Sfântul Serafim de Sarov 1759 – 1833

   Priviti iubiti credinciosi, ce frumos ne invata Sfantul Serafim de Sarov sa pastram pe Duhul Sfant intru noi. Ne reamineste ca viata noastra e un targ, o piata, iar osteneala noastra trebuie sa fie in agonisirea de Duh Sfant si nu in agonisirea de averi pamantesti. Chiar si aurul si argintii ii putem preschimba in har. Cand ne ostenim, ne ostenim fiind platiti in aur si arginti, iar cu acesta putem cumpara cele de trebuinta pentru noi dar si pentru semenii nostri si sa facem milostenie si astfel aurul si argintul va imbraca sufletele noastre in haine de lumina intru Duhul lui Dumnezeu.

   Deasemenea nici osteneala peste masura pentru cele materiale nu este ziditoare, caci atunci oare cand vom mai avea timp sa ne si rugam, sa mai contemplam la cele ziditoare, sa ne ingrijim de suflet, de pacate, sa participam sa sfintele slujbe si a fi alaturi de cei dragi.

   Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător de Duh Sfânt.” Sfântul Atanasie cel Mare 295 – 373

   “Cel ce zice că este în lumină şi-l urăşte pe fratele său, acela este în întuneric . Cel ce-l iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi piatră de poticnire nu-i în el. Dar cel ce-şi urăşte fratele este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul i-a orbit ochii.” Sfântul Ioan Evanghelistul

   Harul pe care l-am primit astazi trebuie sa il pastram intr o camara zavorata pentru a nu fi furat de nimeni, iar camara aceasta este inima noastra ferecata si zavorata cu lacatele dragostei. Doar daca ne vom ghida conduita vietii dupa principiile dragostei, doar atunci putem spori duhovniceste si putem pastra harul Duhului Sfant. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr .Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.

Sfantul Siluan Atonitul ne invata cum sa urmam sfintenia :

   “Când sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu, Domnul însuşi începe să-l călăuzească şi sufletul este învăţat în chip nemijlocit de Dumnezeu, în vreme ce înainte era povăţuit de învăţători şi de Scripturi. Dar rareori se întâmplă ca învăţătorul sufletului să fie Domnul Însuşi prin harul Duhului Sfânt, şi puţini sunt cei ce cunosc aceasta; numai cei ce vieţuiesc după voia lui Dumnezeu.” Sfântul Siluan Athonitul 1866 – 1938

   Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca daca am avea o dragoste desavarsita prin care am renunta la voia noastra si am urma voii lui Dumnezeu, nu am avea nevoie de scripturi, caci Duhul Sfant ne-ar invata la fiecare pas ce sa facem, dar intrucat suntem slabi avem cartile, ca prin acestea sa ne pazim sa nu pierim in pacate.

   Sa retinem aceste cuvinte iubiti credinciosi, sa retinem ca pentru a ne sfintii trebuie sa ne predam cu totul voii lui Dumnezeu.

   Cand vom face tot posibilul sa ne indeplinim anumite scopuri personale, cand ne vom epuiza toate puterile alergand dupa anumite dorinte, dupa anumite bunuri satisfacand propriul nostru ego, atunci ne ostenim in zadar, caci nu facem decat sa ne hranim egoismul nostru. Astazi imi doresc ceva, maine imi doresc altceva, si toata viata alergam dupa lucruri si uitam de har, de dragoste, de Hristos. Acele lucruri ne ofera o bucurie scurta, de moment, dupa care ne simtim goi si plictisiti, iar gasim noi atractii, le facem si pe acelea si tot asa. Atunci cand renuntam la voia noastra, atunci cand ne predam cu totul voii lui Dumnezeu, atunci sufletul nostru va fi condus si iluminat permanent de Duhul Sfant, atunci am ajuns la desavarsire.

   Astfel nu mai sunt mahnit ca nu am acea masina, ca nu am primit zamislire de prunci, ca stau intr o camera mai mica sau ca am mai putin pamant sau ca sportivul preferat a pierdut sau ca un coleg ma invidieaza, un altul ma fura sau seful ma necajeste, ori un frate ma prigoneste. Atunci cand renuntam la voia noastra si urmam voii lui Hristos, nu mai traim noi ci Hristos traieste intru noi. Acceptam suferintele stiind ca si Hristos a patimit pe lumea aceasta, si nu se poate ca sluga sa fie mai mare decat Stapanul, El daca a fost prigonit si noi vom suferi prigonire. Pe chipul nostru nu va fi intristare pentru cele pamantesti, intrucat avem pururea in noi bucuria comuniunii cu Duhul cel Sfant.

   Astfel voia lumeasca va fi inlocuita cu voia dumnezeiasca, nu vom mai cauta cele ale lumii, ci ne vom intreba care este voia lui Dumnezeu, si prin Duhul Sfant vom ajunge la sfintenie, la o bucuria Harului, la dragostea desavarsita, la lumina necreeata ce se va vedea mereu pe chipurile noastre si va lumina si pe semenii nostri.

   O asemenea viata va indemnam sa urmati, si cei care vom reusi, aceia ne vom numi cu adevarat bogati. Hristos ne porunceste sa indraznim! Caci El a biruit lumea!

   Iubiti credinciosi, sa fim cu totii in acelasi cuget, in Duhul cel Sfant care se pogoara astazi asupra noastra. Precum psaltii in interpretarea unei cantari sunt uniti cu totii in aceeasi traire, in acelasi cuget, aceeasi interpretare, la fel si noi cei care participam la sfintele slujbe sa fim in acelasi cuget, atat in biserica cat si in viata de zi cu zi, in societate, sa ne identificam pretutindeni ca fiind crestini si sa fim demni de numele cel purtam.

   Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava in carte patristica “Cum sa ne mantuim?” ne indeamna sa vietuim in acelasi cuget astfel: Fă cunoştinţă cu Sfinţii încă de pe acum din vremea vieţii pămînteşti, pe care Scriptura nici măcar nu o numeşte viaţă, ci pribegie. Vrei ca în cer să te numeri în obştea lor, vrei să fii părtaş al fericirii lor? Fă-te părtaş al lor încă de pe acum. Cînd vei ieşi din casa trupului, te vor primi la ei ca pe un cunoscut, ca pe un prieten (Luca 16, 9). Nu este prietenie mai apropiată, nu este legătură mai strînsă decît legătura unirii în cuget, a unirii în simţiri, a unirii în ţeluri (1 Corinteni 1, 10).

   Sa pastram intru noi aceasta bogatie ce am primit-o astazi, sa nu renuntam la bucuria de a trai curat si virtuos, sa pastram aceasta lumina in noi, sa nu ne smintim cu inselaciunile acestei lumi sau cu ispitele ce vin sa ne fure pacea si dragostea.

  Va lasam sa plecati acasa cu o rugaciune in suflet, iar aceasta sa va lumineze, sa va ajute si sa va calauzeasca!

   Vino Lumină adevărată –

   Rugăciune către Preasfântul Duh a Sfântului Simeon Noul Teolog

Vino, lumină adevărată, vino, viață veșnică, vino, taină nerostită, comoară fără de nume, chip dincolo de orice înțelegere, bucurie fără de sfârșit, vino, lumină neînserată, așteptare neînșelătoare a celor ce vor aduce mântuirea! Vino, ridicare a celor căzuți, vino, înviere a celor morți, vino, Atotputernice, Care pe toate le-ai făcut și pe toate le prefaci numai cu voia Ta! Vino, Cel Ce nu poți fi văzut, nici atins, Cel pururea nemișcat, dar Care Te miști pentru a Te pogorî la noi, cei ce viețuim în iad! Vino, nume mult dorit și îndelung slăvit, vino, bucurie veșnică, vino, cunună neveștejită! Vino, Tu, pe Care atât Te-a dorit și Te dorește mult chinuitul meu suflet, Tu, Care m-ai despărțit de toate cele ale lumii și Care m-ai învrednicit să Te doresc pururea! Vino, suflarea și viața mea, vino, mângâiere a sărmanului meu suflet, vino, bucuria, slava și nesfârșita mea dulceață!“

   Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri si a Preacuratei Tale Maici, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste ne pre noi! Si acum si pururea si in vecii vecilor Amin!

Pr. Petrică Ginerica

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *